Sâmbătă am mers din nou la copiii noştri. Vremea a ţinut cu noi şi aşa că am decis să ţinem toate activităţile afară, pe iarbă. Bineînţeles că cei mai încântaţi au fost copiii, care s-au distrat de numai la activităţile propuse. Povestea cu micuţul din turtă dulce a fost “savurată” cu multă atenţie şi mai apoi, cum micuţul din turtă a tot fugit prin iarba mare, la fel şi copiii s-au distrat alergând la jocul cu careul de awanna.

Cum te răcoreşti pe vreme caldă? Te uzi! Noi am ales să ne facem tatuaje cu apă. Să vă arătăm şi vouă ce a ieşit 🙂

Copiii şi-au propus o activitate practică pentru următoarele două săptămâni, o activitate progresivă. Abia aşteptăm să mergem iar la ei să vedem pe cine premiem pentru perseverenţă!

Gina Şipoş

 Campania noastră de strângere de fonduri prin  redirecţionarea celor 2% din impozitul pe venit se  apropie de sfârşit. Această campanie este o reuşită  şi datorită parteneriatului dintre fundaţia noastră  şi Centrul Comercial Polus care a făcut posibilă  prezenţa noastră publică în cadrul acestui centru  comercial printr-un stand. Vrem să mulţumim şi  tuturor persoanelor care ne-au acordat atenţie şi  au sacrificat parte din timpul lor liber pentru a ne  asculta, dar mai ales celor care au ales să susţină  activitatea fundaţiei noastre prin redirecţionarea  celor 2%. Încurajăm pe toţi aceştia să urmărească  activităţile întreprinse de noi şi voluntarii noştri  împreună cu copiii minunaţi de care ne ocupăm fie  pe Facebook-ul fundaţiei, fie pe site.

Astăzi este ultima zi în care ne puteţi găsi la Polus,  intrarea 4, vis-à-vis de C&A. Vom fi aici în  intervalul orar 16:00-19:00. Vă aşteptăm în  continuare cu drag şi plini de mulţumiri!

Gina Şipoş

În această excursie la Beliş am ”pregătit terenul” pentru o serie de tematici practice care vor fi abordate în următoarele ieșiri împreună. Analizând viețile câtorva personaje celebre și meditând la propriul parcurs de dezvoltare am ajuns la convingerea că trecutul ne influențează prezentul și că deciziile și obiceiurile din prezent ne vor modela viitorul. Am plecat acasă mai motivați să schimbăm unghiul din care vedem problemele și mai conștienți că putem gândi diferit situațiile pe care viața ni le aduce înainte, indiferent că e vorba de educație, finanțe, relații sau comportamente de risc. (Rebeca Bucur)

Copiii s’au bucurat de tot ce le’am pregătit. Iată ce au împărtăşit cu noi:

„A fost frumos că am avut ieşirea în timpul iernii, ne’aţi dat multe sfaturi faine şi pe mine nu m’a deranjat nicio regulă. A fost super, într’un cuvânt.” R.B.

„A fost foarte faină ieşirea. Am cunoscut oameni buni şi am aflat mai multe lucruri noi.” G.M.

„Mi-a plăcut foarte mult în mini-tabără din mai multe motive: că am stat cu o voluntară care mi’i dragă în cameră, că am avut parte de laudă și închinare și că am cunoscut o fată pocăită care mi’a devenit bună prietenă.” C.S.

„Oamenii au fost faini. Jocurile s’au bazat mult pe încrederea în coechipieri și în noi. A fost distractiv…amuzant…și educativ.” N.A.

„Niciodată nu am avut ocazia să merg cu un alt colectiv undeva în tabără în afară de cei de la biserica unde merg. Excursia cu Pas cu Pas a fost chiar mai faină decât am crezut că o să fie.” C.D.

În luna decembrie am participat la un târg caritabil organizat de compania Emerson.

În vederea participării la acest eveniment, voluntarii Pas cu Pas s’au implicat, fiecare cu abilităţile lui, la crearea mai multor accesorii, obiecte de decor, caiete personalizate, felicitări. Pe lângă acestea, copiii instituţionalizaţi din zona Bistriţei au confecţionat reni lucraţi manual care au fost folosiţi la târg, copiii renunţând la plăcerea de a păstra un ren făcut cu mâinile lor în schimbul unei recompense viitoare. Sacrificiul lor nu a rămas fără răspuns şi lucrurile realizate manual de ei au fost răsplătite de donaţii speciale din partea unor oameni cu inimă mare.

“Mai mult decât târgul în sine cred că mi-au plăcut momentele frumoase petrecute cu voluntarii, încercând să confecţionăm cele mai bune materiale ce aveau să fie vândute. Într-o atmosferă festivă dată de playlistul de colinde de pe fundal şi având în mâini câte o fundiţă şi o bucată de foaie cartonată ce aveau să devină o felicitare de Crăciun, discuţiile şi râsetele dintre noi (dar şi clementinele) ne-au făcut să ne simţim ca o adevarată familie ce lucrează împreună spre un scop comun: târgul. Văzând cum se depune un efort atât de mare pentru strângerea de fonduri, mi-am dat seama că Fundaţia Pas cu Pas şi cauza acesteia stârneşte în noi această mare dorinţă de a munci, de a oferi , de a ne sacrifica.

Pe lângă multele bucurii de care avem parte în perioada aceasta din an, am avut parte de o altă bucurie văzând cum munca noastră nu rămâne fără răsplată. Inima ne tresălta văzând cum oamenii se adunau să admire şi chiar să ofere o donaţie pentru lucrurile create de noi. Mai de preţ decât fondurile strânse este însă frumoasa legătură dintre noi care ne strânge împreună, unindu-ne, creând această imagine a trupului lui Hristos din care facem parte fiecare. Acest lucru s-a putut vedea încă o dată, mai clar, odată cu acest eveniment. Cred că târgul mi-a amintit din nou cât de binecuvântată sunt că pot face parte dintr-o astfel de familie.”

 Denisa Birişan

Am început întâlnirile lunare de anul acesta cu copiii din casele de tip familial, Teaca și din centrul pentru protecţia copilului, Beclean. Împreună vrem să urmărim un plan de dezvoltare personală adaptat vârstei pentru a ajuta copiii să conştientizeze valorile lor personale şi să încerce să facă paşi mici înspre dezvoltarea lor în vederea unei ulterioare întegrări.

Lecţiile urmează setul de 15 legi ale dezvoltării personale elaborate de John C. Maxwell şi am început cu copiii prima lecţie intitulată “Vreau!” care dezvăluie importanţa motivaţiei şi disciplinei. A doua lecţie s’a concentrat pe importanţa conştientizării abilităţilor personale şi a reflecţiei având titlul “Oglindă, oglinjoară…”. Împreună cu copiii încercăm, pas cu pas, să le ghidăm eforturile înspre dezvoltarea personală.

Sună serios, aşa’i? Chiar dacă ne ocupăm de lucruri serioase nu uităm să ne şi distrăm împreună! Uitaţi’vă!

Copiii, împărţiţi pe categorii de vărstă, au petrecut împreună cu echipa de voluntari un timp frumos, cu povestioare cu tâlc, jocuri şi lucru manual. Lucrurile confecţionate manual de copii au fost folosite la târgul Emerson, copiii renunţând la plăcerea de a păstra un ren făcut cu mâinile lor în schimbul unei recompense viitoare. Sacrificiul lor nu a rămas fără răspuns şi lucrurile realizate manual de ei au fost răsplătite de donaţii speciale din partea unor oameni cu inimă mare.

Toate lucrurile lucrează împreună spre binele acestor copiii minunaţi!

Gina Şipoş

Înainte de a ne avânta în multele activităţii pe care le avem pregătite pentru acest nou an şcolar, am decis să ne retragem împreună cu voluntarii, în natură. Locul ales, este bine cunoscuta cabană de la Someșul Rece, căci pentru noi mai mult decât o locaţie nouă, contează oamenii ce ne înconjoară. Retreat-urile, pe lângă a fi un contex de relaţionare şi bucurie abundentă, sunt un timp în care dorim să creştem, să ne şlefuim în vederea împlinirii scopului ce ne-a adus împreună.

Tema abordată anul acesta a fost „Amintește-ți, celebrează, imaginează-ți!”, iar noi am fost provocaţi să căutăm să descoperim visul pe care Dumnezeu îl are pentru fundaţia noastră. Aşadar, înconjuraţi de minunata natură, am dat frâu imaginaţiei, lăsând în spate orice impedimente, căci Tatăl nostru este atotputernic.

Timpul pe care l-am petrecut împreună ne-a ajutat să ne cunoaştem mai bine, să devenim tot mai mult o echipă. De asemenea, ne-a încurajat să ne “deschidem” inima cât şi mintea pentru a vedea ce vis a ţesut Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Patricia Georgiu

Scrierea acestor rânduri trezește în mine un val de recunoștință,  recunoștința pentru ultimii 5 ani în care mi s-a dat oportunitatea de a trăi o experiență care mi-a zguduit lumea, în cel mai bun sens cu putință.

Am ajuns la Pas cu Pas “întâmplător”, fără să știu exact ce caut sau cât voi sta și cu siguranță, fără să știu de darurile pe care va urma să le primesc:

 – am avut ocazia să pătrund în lumea copiilor și să învăț că bucuria, zâmbetele și jocul nu sunt anulate de condițiile vitrege ale abandonului ; am văzut însă și reversul medaliei – urmele adânci pe care atașamentul inconsistent le lasă;

– am văzut mugurii răscumpărării în viețile celor care au părăsit sistemul și și-au construit o viață independentă;

– am descoperit dimensiuni ale mentoratului;

– am început să învăț ce înseamnă conexiunile cu adevărat profunde: încurajare, onestitate transmisă cu dragoste, mărturisire, iertare;

Cel mai puternic dar a constat însă în relațiile dezvoltate.

Inchei spunând “mulțumesc!!!” celor care m-au lăsat să pătrund în viața lor, care mi-au devenit prieteni, care m-au încurajat, m-au amuzat, m-au întristat, mi-au pătruns adânc în suflet! Imi veți lipsi extrem de tare (îmi vor lipsi și Camp Discovery, Retreat-urile, Staff meeting-urile, ligretto, plimbările, poveștile, orezul cu curry, echipele de canadieni,… .) și abia aștept să ne reîntâlnim!

Vă îmbrățișez cu drag,                                                                                                                         Alexandra Cupar

Nu se întâmplă în fiecare zi să ai ocazia să te adapostești de ploaie sub o prelată, un cort sau un poncho cu o mână de prieteni! Sunt sigură că nu vom uita niciodată aventurile pe care le-am împărtășit cu voluntarii în excursia din Padiș de luna trecută – în special ploile torențiale de care am avut parte în două ore din cele șapte de mers prin păduri! Dacă mă gândesc bine, și cele 45 de minute pe care le-am așteptat în mașină pentru a ne adăposti de grindină și pentru a putea apoi să instalăm corturile, au fost destul de memorabile!

Unul din lucrurile care îmi plac atunci când merg într-un mediu nou cu un grup, e faptul că avem ocazia să ne cunoaștem unul pe altul într-o lumină diferită de până atunci. În timpul excursiei noastre “prin padure” s-au ivit pe neașteptate eroi, fete despre care nu știam că sunt atât de puternice, dar și câțiva care aparent erau printre cei mai puternici, dar care au ajuns să depindă în mare măsură de ceilalți (eu am intrat în categoria din urmă! ).

Nimeni nu a vrut ca excursia să se încheie atât de repede așa că ziua următoare întoarcerii acasă ne-am reântâlnit pentru a ne usca echipamentul și pentru a face grătare. Faptul că majoritatea grupului a ales să petreacă încă a după-amiază împreună a servit ca dovadă a faptului că experiența avută cu Pas cu Pas a adus beneficii din nou…. ne-am legat ca și grup chiar mai puternic!                                       Candice Nechita

Anul acesta am avut o excursie tematică puțin mai specială, și astfel, împreună cu adolescenții de la Gherla am pornit spre munții Călimani pentru a-i cuceri si a ne înfrunta propriile limite. Am fost puși față în față cu provocarea de a ieşi din propria zonă de confort, de a accepta condițiile în care ne aflăm, și mai mult de atât, de a conştientiza că singurul lucru pe care îl putem controla este atitudinea noastră în situația dată.

Fiind în mijlocul naturii, am profitat de lipsa tehnologiei și am încercat să aflăm lucruri noi despre creaţia minunată a lui Dumnezeu care se regăsește atât în frumusețea pădurii cât și în fiecare dintre noi, copiii Lui. Am legat relații noi sau am întărit altele vechi în timp ce eram acolo unii pentru alții, dand o mână de ajutor pentru ca fiecare membru al echipei să ajungă cu bine în vârf.

Personal, am învățat că oricât ar fi de dificil drumul, oferind ajutor și încurajare ești și tu motivat și în putere să mergi mai departe. Totodată, ploaia, râul, peșterile, afinele, telescaunul și grătarul au fost câteva din lucrurile care ne-au adus mai aproape și ne-au creat contexte potrivite pentru a fii acolo pentru cel de lângă noi, punându-l pe celalalt mai presus decât noi înșine.

Miriam Pop

Vă invităm la o cească de poveste! Stați cu noi la ceai și haideți să depănăm cu drag aventurile din vara aceasta. Pentru că nu au fost puține, vom avea bucuria să împărtășim câte un capitol, în fiecare săptămână din luna August.

Someșul Rece a fost și anul acesta locul în care ne-am pus tabăra pentru primele zile. Înconjurați de zeci de copii, ne-am delectat cu jocuri, cântece, pantomime, lecții, bătăi cu apă. Vă aduceți aminte cât de lungi erau zilele când erați copii, cât de special era fiecare  joc și ce frumoase erau zâmbetele pline de ciocolată? Ei bine, înmulțiți toate acestea cu 40 și sunteți cu noi în tabără. Anul acesta am încercat să învățăm împreună din experiența lui Iosif, ce înseamnă reziliența. Spun am încercat, deoarece 40 de copii nu înseamnă doar zâmbete, ci și țipete, unori plâns și cu siguranță multă muncă.

Mulțumim Domnului pentru fiecare copil și vă invităm să îi purtați în rugăciune, alături de noi, pe parcursul acestui an școlar. Sunt copii frumoși ce se luptă cu diverse deficiențe, cu abandonul și prejudecățile celor din jur. Dar mai presus de toate, sunt copii cu vise, speranțe și multă dragoste de viață!                                                                                                                                           Carmen Borza