Începând cu anul trecut, când toată lumea redescoperea importanța relațiilor după pandemie, am ieșit și noi mai hotărât din perimetrul Borșa și am luat lumea la picior. Am vizitat școli, biserici, organizații non-guvernamentale, unde am vorbit despre nevoile copiilor instituționalizați. Spre surprinderea noastră am găsit foarte mulți oameni dispuși să se implice într-un mod consistent, structurat în viețile orfanilor. Au ridicat întrebări pertinente, au propus inițiative diverse, care ne-au provocat să accelerăm adaptarea agendei noastre organizaționale la acest flux de noi veniți și de noi acțiuni. 

Sinergia a fost extraordinară. Astfel am căpătat mai multă îndrăzneală în demersurile noastre de a conferi vizibilitate situației orfanilor din România, de a invita actorii comunitari să devină parte din povestea lor. 

Prezentările din școli, biserici, ONG-uri au condus la crearea a șase echipe de lucru (studenții de la Biserica Betel  – octombrie 2022, Biserica Făclia – ianuarie 2023, tinerii de la Teen Challenge – ianuarie 2023, Biserica Iris – martie 2023 și două grupe de la Biserica Speranța – martie 2023). Recolta a fost atât de mare, încât ne-a copleșit! Ne-a provocat să ne dezvoltăm, să ne extindem mai rapid decât preconizam și a fost minunat că a făcut-o.

După alcătuirea echipelor, a urmat trainingul acestora în care scopul nostru principal a fost acela de a-i iniția pe voluntari în spiritul lucrurilor, în esența realității vieții instituționalizate, pe măsura cunoștințelor noastre de până acum. Le-am împărtășit perspectiva Pas cu Pas asupra lucrurilor, pentru a-i “trece granița” în lumea de la ATELIER, unde orfanii se bucură, se ceartă, se joacă, se liniștesc emoțional în moduri specifice care seamănă și nu seamănă cu cele ale copiilor sau fraților noștri de acasă. Aceste sesiuni de formare sunt încărcate de informații și de emoții care, deși atrag atenția asupra iluziilor și prejudecăților noastre, ajung într-un mod miraculos să ne înfrățească, să ne dovedească ce asemănători suntem în nevoile noastre fundamentale.  

Trainingul este urmat de matching; tratăm cu toată seriozitatea potrivirea echipei de voluntari cu grupa de copii împreună cu care vor lucra timp de un an, lunar. Căutăm să asigurăm un cadru de lucru cât mai natural, mai organic, în care specificul oamenilor, preferințele lor firești să vină spontan în întâmpinarea a ceea ce se întâmplă. Începem cu o perioadă de acomodare, de inițiere care încurajează mult voluntarii să spargă gheața, sa se avânte în acțiune. De fapt, de-a lungul întregului an și mai ales la început, membrii echipei noastre le stau în permanență  la dispoziție pentru suport, supervizare, încurajare. 

În concluzie, bucuria noastră este profundă, pe măsura transformării noastre. Ne simțim asemeni copiilor, când scapă de centre și vin la țară. Prin voi, voluntari, colaboratori, susținători, descoperim o lume vie, dinamică, aspră, dar fair, care ne cheamă să ne lărgim și să integrăm nuanțe și dimensiuni noi. Nu ne mai săturăm de întâlnirea cu voi, așa cum nici copiii nu v-ar mai lăsa să plecați. Mai mult, suntem convinși acum că acesta este numai începutul. 

Save the date… 09.05.2020

Dacă vrei să te simți din nou copil, acum e timpul! Aceasta am descoperit-o weekendul trecut, cu mai multe grupe de copii care au venit cu noi, la Borșa, la săniuș.

Joi și vineri, împreună cu cei micuți am învățat despre sinceritatea leului. Intențiile lui sunt întotdeuna ușor de anticipat. Apoi, în încercarea de a ne transpune în pielea personajului, ne-am confecționat câte o mască de felină – unele mai fioroase, altele mai prietenoase. Spre după-masă, micuții pui de leu au ieșit la zăpadă unde și-au dezlănțuit sălbăticia, spiritul de competiție dar și bucuria aventurii.

Bineînțeles, voia bună și-a făcut simțită prezența încă din van, cu muzică bună, cântat și aclamat din toate inimile ( nici șoferița n-a rezistat). Apoi Dina și Happy ne-au întâmpinat cu căldură la propriu & figurat, și ne-am jucat, ne-am încurcat, am ascultat super-povești și ne-am lămurit : Toți vrem să fim ca Luna, care oglindește Lumina Soarelui 🙂

Curajoși și plini de încredere ne-am luat săniile și ne-am ales delușorul cel mai potrivit, iar distracția s-a dezlănțuit. Care sanie e cea mai rapidă? Câți încăpem pe sacul acesta? Cum să legăm săniile să facem trenulețul? De unde a apărut câinele acesta?

Nici unul nu a scăpat “nespălat”, nici măcar ochelaristele!
Și ce era mai bun ca un pahar de lapte cu cacao după săniuș? Mai multe pahare, desigur! Cu pantalonii uzi ne-am întors în Cluj, și am lăsat căsuța și delușorul în grija liniștii.

Dar stai, că plănuim deja o viitoare zi de săniuș și mai tare!!! Vii și tu?

Două glasuri ca unul

Weekendul acesta a fost din nou plin.

Sâmbătă am mers împreună cu 8 voluntari la Beclean unde copiii au învățat din onestitatea leului, au cântat și și-au făcut o mască de leu pe care nu au dat-o jos până am plecat.

Ne-a fost dor de voi după o vară așa lungă și tare ne-am mai distrat!

Cu ocazia Duminicii Orfanului am mers în vizită la două biserici unde am prezentat problema copiilor instituționalizați din România și care este datoria noastră față de ei. 

Ziua Orfanului (a 2-a luni din noiembrie) nu este dată înspre sărbătorire, ci pentru a ne reaminti de cei pe care Dumnezeu ni i-a lăsat în grijă bazându-ne pe ajutorul Lui ( Iacov 1:27).  La acest lucru am invitat și pe ascultătorii noștri, la un parteneriat binecuvântat de Dumnezeu făcut în colaborare cu El, o implicare în funcție de puterile fiecăruia.

La finalul programului, cei mici s-au bucurat de baloane multicolore pregătite și împărțite tot de voluntarii noștri săritori. Mai mare dragul să îi vezi împrăștiind culoare pe o vreme așa de mohorâtă 🙂

 

Suntem binecuvântați să visăm și să lucrăm împreună cu El pentru niște copii minunați și suflete valoroase!

Un partener al Lui

A trecut un an întreg. Un an în care am luat un oarecare tip de pauză de la ceea ce înseamnă comunitatea creștină. Nu a fost o pauză intenționată sau ceva ce am realizat foarte clar pe măsură ce se întâmpla, ci mai degrabă a fost un rezultat al unei alte alegeri pentru a câștiga ceva în schimb. Mai concret, am avut șansa și marea binecuvântare de a studia un an arhitectura tocmai în centrul unde ea si-a avut bazele în trecut și s-a dezvoltat în mod extraordinar, și anume la Roma în Italia.

În acest timp am simțit treptat cum a crescut în mine o nevoie, o sete de a fi din nou în mijlocul oamenilor lui Dumnezeu. De a ne închina împreună, de a împărtăși probleme, îngrijorări, planuri, de a fi vulnerabili, de a râde împreună într-o libertate pe care doar în Hristos o poți găsi cu adevărat. Din acest motiv am simțit retreatul cu voluntarii ce tocmai s-a încheiat ca o gură de aer proaspăt pe care abia am așteptat să o respir. Nebunia culorilor de toamnă, aerul de munte și căldura neașteptată au contribuit exponențial timpului nostru împreună.

Mă simt cel puțin extraordinar de binecuvântată să fiu înapoi în familie și entuziasmată de noul capitol în care am intrat împreună ca fundație!

Miriam Pop

”Toward the end of every August our director team spends time investing in their relationships with eac

h other, learning and growing together and prayerfully developing the theme for the coming year of ministry at Pas cu Pas. It is important and demanding work that results in direction and sets the tone for us as staff and volunteers.

If we could capture and live-stream their meetings you would see each  one of our community values being fleshed out: relational intimacy, proficiency, teamwork, personal development, investing in others and compassion for orphans.

The directors’ commitment to this process sets the example for our community to follow and the result of it each Fall proves what we hold to be true- that living, serving and leading in community is worth it!”

Candice Nechita

 

 

 

Iubesc aşa de mult vara, cu toate darurile ei minunate: căldură, grădină bogată, pomi plini de  fructe, mirosuri ameţitoare de flori, pământ, verdeaţă… Mă bucur nespus că anul acesta avem Borşa, care pentru mine înseamnă copilăria frumoasă de care am avut parte la ţară şi pe care acum o pot gusta şi copiii cu care lucrăm. Cea mai frumoasă zi de la Borşa, anul acesta, a fost petrecută în compania unui tânăr de 17 ani, frumos, inteligent, foarte prietenos şi mare iubitor de muzică şi mărgele. Deşi este orb, am constatat cu uimire că V. “vede” mai bine decât mine minunea lumii din jurul lui pentru că eu pot trece pe lângă frumuseţe fără să o bag în seamă, dar pentru el fiecare detaliu este important. Am avut binecuvântarea ca timp de 6 ore să văd lumea prin ochelarii lui. Am povestit o bună bucată de timp despre viaţă, planuri de viitor, prieteni, hobby-uri, în timp ce ne delectam stând cu picioarele goale în nisip. Am continuat cu o plimbare prin curte, ne-am cufundat mâinile şi picioarele în apa rece de la fântână, am simţit trunchiurile copacilor, identificat diferite zone din curte, am pipăit şi mirosit plante din grădină – roşii, mentă, busuioc.  V. ne-a uimit pe toţi cu curajul lui de a încerca lucruri noi, cum ar fi curăţatul şi tăiatul cartofilor dar şi cu capacitatea lui de a se orienta. La un moment dat, când am trecut pe lângă un copac, l-a explorat şi a identificat un cui în care era agăţat un prosop. Mai târziu, după o plimbare lungă, ajungând din nou la copac, a pus mâna exact pe cui şi a găsit prosopul din prima încercare. 🙂

Îţi mulţumim, V., că ne-ai învăţat să  vedem şi să ne bucurăm de minunile din jurul nostru!!!

Monica Florea

Voi cum ați petrecut ziua copiilor voștri? Noi am organizat un eveniment de conștientizare a problemei copiilor instituționalizați, fie fără părinți, fie cu părinți care nu îi văd cât de valoroși îi vede Tatăl lor ceresc. De vineri am început pregătirile: transportat compresor de aer, umflat și legat de baloane, atașat carduri care să vorbească despre această problemă și activitățile organizate de Pas cu Pas care încearcă să își facă partea prin programe făcute pe specificul unităților de tip familial cu care lucrează. Bineînțeles că la umflatul de baloane biroul a arătat mai minunat ca niciodată și noi ne-am bucurat ca niște copii!

Baloanele le-am pus în saci și am mers la 4 biserici primitoare, unde voluntarii noștri sunt deja o mărturie dar și în alte biserici care nu ne cunosc. Mulțumim bisericilor Iris, Logos, Caleb și Teofania că ne-au ajutat să aducem mai aproape de inima oamenilor o problemă care există în țara noastră, care e în mintea și inima noastră și pentru care ne rugăm!

 

Cei mai bucuroși au fost copiii! Multitudinea de colori i-a atras, iar nouă ne-au umplut inima de bucurie zâmbetele și jocurile lor copilărești 🙂

Și în orice măsură ne implicăm, orice îmbunătățire, orice om care acum știe de existența problemei, orice rugăciune înălțată, orice sprijin de orice fel… noi nu suntem decât mulțumitori că Tatăl Lor ne vede ca lucrători prețioși pentru Împărăția Lui.

 

Și dacă versetul zice ”Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!” (Is.1:17),

ce înseamnă pentru mine să fac dreptate orfanului?

 

                                                                                                                                                                  Semnat,

Un copil cu Tată

Dumnezeu ne binecuvintează pașii, de aceea suntem plini de recunoștință pentru fiecare bucurie care ne-o aduce fiecare zi nouă.

Duminică, în cadrul maratonului Wizz,  Răzvan Bordea a alergat înspre susținerea copiilor orfani, în special a celor cu care lucrăm noi. Ca să îl susținem și noi la rândul nostru am invitat câțiva adolescenți de la unitățile de tip familial din Gherla. Dis-de-dimineață, în jurul orei 6:30, pornindu-se cu autocarul din Gherla, unul dintre ei nedormind de teama să nu reușească să se trezească la timp, dar cu zâmbetul pe fețe și gata să încurajeze au fost prezenți la Cluj Arena la ora 9. Au aplaudat cu încântare la numărătoarea inversă pentru pornirea maratonului de 42.2 km de la ora 9:15. Nu am mai pierdut timpul și am mers în Parcul Central unde ne-am apucat de lucrat la un poster pentru alergătorul nostru, Răzvan.

Toți am fost foarte entuziaști de toată zarva și de toată energia transmisă, mulți dintre ei simțidu-se încurajați să se apuce de alergat ca hobby nou. Mulțumim, Răzvan!

Mai anunțăm cu mare bucurie iminenta achiziționare a terenului unde vrem să contruim mult visata fermă a familiei, ca loc care să adune cu mic și cu mare, cu calități diferite dar cu aceeași inimă pe voluntari și copiii noștri la un cadru familial de dorit să întărească prieteniile, abilitățile și , prin acestea, și stima de sine.

Vă invităm, conștienți de generozitatea de care ați dat dovadă la fiecare pas al existenței noastre ca fundație, să continuați în obiceiul de a ne susține financiar punându-vă la îndemnă butonul de donație aici. Neputând să vă mulțumim mai bine decât cerând Lui binecuvântare din belșug peste voi, încredințăm în mâna lui cei doi bănuți donați de voi să aducă roadă pe măsura sacrifciului vostru și a puterii Lui de creștere și înmulțire 🙂

Suntem ceea ce suntem doar împreună cu voi!

 

Familia Pas cu Pas

…spre-o țintă bună!

Este pentru a 8-a oară când particip la acest maraton (mai multe informații despre maraton aici).

În timpul cursei, mai exact pe la kilometrul 32, ce mă motivează să alerg mai departe este să mă gândesc ce binecuvântat sunt să fiu sănătos și să reușesc să particip la un astfel de eveniment.

În acest an m-am hotărât să întorc cumva această binecuvântare alergând pentru copiii din orfelinate care, din păcate, nu au această șansă care mi-a fost oferită mie dar merită toată dragostea și eforturile noastre.

Sper ca prin Fundația Pas cu Pas să putem oferi o viață mai bună și un viitor mai promițător pentru acești copii.

Orice cursă începe cu primul pas!

Răzvan Bordea