Tocmai am realizat că mai e doar o zi și jumatate până va trebui să îmi iau zborul, pornind spre alte meleaguri. Nu-mi vine să cred!

Vara aceasta, petrecută în România a fost cu adevărat o experiență de neegalat și nu pot exprima în cuvinte cât sunt de recunoscătoare! Am avut parte de nenumărate momente când  conștientizarea acestei binecuvântări m-a făcut să mă opresc și să mulțumesc pentru că am putut să fiu parte din Pas cu Pas și să lucrez alături de oameni minunați.

Atâția kilomentrii parcurși cu van-ul alb, peisajele minunate întrezărite pe geamul acestuia, o săptămână incredibilă de tabără, la Someșul Rece – împânzită de clipe de neuitat și oameni de care îmi e deja atât de dor. Am avut parte de introspecții utile, mulțumită unor prieteni înțelepți ce mi-au fost alături, am sărit de atâtea ori în bazin, la Figa, împreună cu copiii, am văzut ce înseamnă prietenia în mod practic, în timp ce urcam munții Călimani. Aș putea să vă povestesc ore întregi despre toate acestea, și multe altele, ca și multele propoziții pe care le-am învățat în română, sau traseul din munții Padiș pe care l-am parcurs împreună cu voluntarii, pe ploaie, rugându-ma să ajung înapoi la corturi, întreagă. 🙂

Am să vă mai spun doar că inima mea s-a legat atât de tare de tot ceea ce înseamnă Pas cu Pas, de oamenii de aici, ceea ce va face ca ”La revedere” să fie două cuvinte tare grele de spus…

Vă mulțumesc mult de tot, tuturor, pentru dragostea și ospitalitatea pe care le-ați împărtășit cu mine în aceste două luni!                                                                                                                 Kassandra Marling