Nu se întâmplă în fiecare zi să ai ocazia să te adapostești de ploaie sub o prelată, un cort sau un poncho cu o mână de prieteni! Sunt sigură că nu vom uita niciodată aventurile pe care le-am împărtășit cu voluntarii în excursia din Padiș de luna trecută – în special ploile torențiale de care am avut parte în două ore din cele șapte de mers prin păduri! Dacă mă gândesc bine, și cele 45 de minute pe care le-am așteptat în mașină pentru a ne adăposti de grindină și pentru a putea apoi să instalăm corturile, au fost destul de memorabile!

Unul din lucrurile care îmi plac atunci când merg într-un mediu nou cu un grup, e faptul că avem ocazia să ne cunoaștem unul pe altul într-o lumină diferită de până atunci. În timpul excursiei noastre “prin padure” s-au ivit pe neașteptate eroi, fete despre care nu știam că sunt atât de puternice, dar și câțiva care aparent erau printre cei mai puternici, dar care au ajuns să depindă în mare măsură de ceilalți (eu am intrat în categoria din urmă! ).

Nimeni nu a vrut ca excursia să se încheie atât de repede așa că ziua următoare întoarcerii acasă ne-am reântâlnit pentru a ne usca echipamentul și pentru a face grătare. Faptul că majoritatea grupului a ales să petreacă încă a după-amiază împreună a servit ca dovadă a faptului că experiența avută cu Pas cu Pas a adus beneficii din nou…. ne-am legat ca și grup chiar mai puternic!                                       Candice Nechita

Anul acesta am avut o excursie tematică puțin mai specială, și astfel, împreună cu adolescenții de la Gherla am pornit spre munții Călimani pentru a-i cuceri si a ne înfrunta propriile limite. Am fost puși față în față cu provocarea de a ieşi din propria zonă de confort, de a accepta condițiile în care ne aflăm, și mai mult de atât, de a conştientiza că singurul lucru pe care îl putem controla este atitudinea noastră în situația dată.

Fiind în mijlocul naturii, am profitat de lipsa tehnologiei și am încercat să aflăm lucruri noi despre creaţia minunată a lui Dumnezeu care se regăsește atât în frumusețea pădurii cât și în fiecare dintre noi, copiii Lui. Am legat relații noi sau am întărit altele vechi în timp ce eram acolo unii pentru alții, dand o mână de ajutor pentru ca fiecare membru al echipei să ajungă cu bine în vârf.

Personal, am învățat că oricât ar fi de dificil drumul, oferind ajutor și încurajare ești și tu motivat și în putere să mergi mai departe. Totodată, ploaia, râul, peșterile, afinele, telescaunul și grătarul au fost câteva din lucrurile care ne-au adus mai aproape și ne-au creat contexte potrivite pentru a fii acolo pentru cel de lângă noi, punându-l pe celalalt mai presus decât noi înșine.

Miriam Pop

Vă invităm la o cească de poveste! Stați cu noi la ceai și haideți să depănăm cu drag aventurile din vara aceasta. Pentru că nu au fost puține, vom avea bucuria să împărtășim câte un capitol, în fiecare săptămână din luna August.

Someșul Rece a fost și anul acesta locul în care ne-am pus tabăra pentru primele zile. Înconjurați de zeci de copii, ne-am delectat cu jocuri, cântece, pantomime, lecții, bătăi cu apă. Vă aduceți aminte cât de lungi erau zilele când erați copii, cât de special era fiecare  joc și ce frumoase erau zâmbetele pline de ciocolată? Ei bine, înmulțiți toate acestea cu 40 și sunteți cu noi în tabără. Anul acesta am încercat să învățăm împreună din experiența lui Iosif, ce înseamnă reziliența. Spun am încercat, deoarece 40 de copii nu înseamnă doar zâmbete, ci și țipete, unori plâns și cu siguranță multă muncă.

Mulțumim Domnului pentru fiecare copil și vă invităm să îi purtați în rugăciune, alături de noi, pe parcursul acestui an școlar. Sunt copii frumoși ce se luptă cu diverse deficiențe, cu abandonul și prejudecățile celor din jur. Dar mai presus de toate, sunt copii cu vise, speranțe și multă dragoste de viață!                                                                                                                                           Carmen Borza