~La revedere~ de la Kassandra

 

11798589_10155936136635171_1016574824_n_Fotor_CollageTocmai am realizat că mai e doar o zi și jumatate până va trebui să îmi iau zborul, pornind spre alte meleaguri. Nu-mi vine să cred!

Vara aceasta, petrecută în România a fost cu adevărat o experiență de neegalat și nu pot exprima în cuvinte cât sunt de recunoscătoare! Am avut parte de nenumărate momente când  conștientizarea acestei binecuvântări m-a făcut să mă opresc și să mulțumesc pentru că am putut să fiu parte din Pas cu Pas și să lucrez alături de oameni minunați.

Atâția kilomentrii parcurși cu van-ul alb, peisajele minunate întrezărite pe geamul acestuia, o săptămână incredibilă de tabără, la Someșul Rece – împânzită de clipe de neuitat și oameni de care îmi e deja atât de dor. Am avut parte de introspecții utile, mulțumită unor prieteni înțelepți ce mi-au fost alături, am sărit de atâtea ori în bazin, la Figa, împreună cu copiii, am văzut ce înseamnă prietenia în mod practic, în timp ce urcam munții Călimani. Aș putea să vă povestesc ore întregi despre toate acestea, și multe altele, ca și multele propoziții pe care le-am învățat în română, sau traseul din munții Padiș pe care l-am parcurs împreună cu voluntarii, pe ploaie, rugându-ma să ajung înapoi la corturi, întreagă. 🙂

Am să vă mai spun doar că inima mea s-a legat atât de tare de tot ceea ce înseamnă Pas cu Pas, de oamenii de aici, ceea ce va face ca ”La revedere” să fie două cuvinte tare grele de spus…

Vă mulțumesc mult de tot, tuturor, pentru dragostea și ospitalitatea pe care le-ați împărtășit cu mine în aceste două luni!                                                                                                                 Kassandra Marling


Kassandra – internul nostru din 2015

11647354_10155804692820171_275549699_n

”Au trecut aproape patru săptămâni de când am ajuns în Cluj. E de necrezut! Timpul zboară prea repede (ceea ce e un semn bun)… dar parcă îmi doresc să o ia mai încet. A fost minunat să pot petrece o perioadă mai îndelungată de timp în România și să fiu implicată alături de Pas cu Pas. M-am bucurat să întâlnesc vechi prieteni și să îmi fac unii noi. Timpul petrecut prin Cluj, vizitele la copii, energia lor și faptul că am avut ocazia să văd puțin din România, a fost o mare bucurie. Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să mă simt ca acasă, aici… știu deja că îmi va fi așa de greu când va veni momentul să plec. Dar, pentru acum, nu mă gândesc la asta, ci mă bucur de toate oportunitățile de slujire și de timpul petrecut alături de oamenii minunați de aici.” – Kassandra

În luna iunie am avut ocazia de o avea alături de noi pe Kassandra Marling. Pentru noi e o bucurie să lucrăm împreună cu ea și abia așteptăm să colaborăm și pe perioada verii. Rămâneți aproape – începe aventura taberelor și vom reveni în curând cu vești! 🙂                                                        Carmen Borza


Echipa de Mai. Partea a II-a

Ultimele zile petrecute împreună cu echipa de mai s-au încheiat în forţă! După picnicuri în aer liber, încărcate cu poveşti şi râsete, scenete, cântece şi nelipsiţii mici urmaţi de bezele cu ciocolată, ne-am retras la o cabană în Pălatca pentru ultima excursie tematică din această perioadă.

Alături de un grup de preadolescenţi, am explorat cât de important este să ne acceptăm pe noi înşine şi pe cei din jur. Ne-am descoperit puncte tari, participând la ateliere de tâmplărie şi pictură. Deşi a plouat torenţial a fost extraordinar să îi vedem pe copii absorbiti în activităţile practice. Am încercat, de asemenea, să scăpăm din închisoarea gândurilor negative care ne paralizează. Am identificat fiecare de ce anume ne e frică iar pentru a ne elibera, am învăţat să ne vedem ca fiind preţiosi şi să avem curajul să încercăm; eşecul nu e capăt de drum. Am experimentat de asemenea frumuseţea darului unei zile însorite şi ne-am delectat cu un urias foc de tabără!

Suntem recunoscători pentru implicarea voluntarilor noştri pe toată perioada (jos pălăria!), pentru entuziasmul şi energia aduse de echipa din Canada şi pentru generozitatea colaboratorilor noştri! Şi nu în ultimul rând ii multumim lui Dumnezeu pentru purtarea de grijă şi harul Lui colorat!

Alexandra Cupar

PicMonkey Collage


“Echipa de Mai”

PicMonkey CollageIn fiecare an, odată cu luna Mai, incepem o serie de activităţi intense ce durează aproximativ două săptămâni.

Programul nostru a debutat în forţă, cu o mini tabără la Someşul Rece, alături de un grup de copii din case de tip familial, judeţul Cluj. Ne-am căţărat pe dealuri, am mers la vânători după comori, am jucat bascket împotriva mâniei, am făcut cunoştinţă cu „Uriaşul de Fier” şi prin toate acestea am încercat să ne amintim că indiferent cine suntem şi de unde venim, fiecare nouă zi e o şansă pentru o alegere corectă, o răscruce… oare pe ce drum vom apuca?

De-a lungul săptămânii am fost alături şi de rezidenţii vârstici ai unui centru din Cluj, unde am avut parte de o dupămasă de discuţii plăcute şi  alături de un grup de tineri cu nevoi speciale cu care am avut bucuria de a vizita Salina Turda.

Echipa de voluntari continuă aventura la Beclean şi localităţile vecine pentru încă trei zile aşa că vă rugăm să ne păstraţi în gândurile şi rugăciunile voastre.

Carmen Borza


Proiect adolescenți

card feteÎn perioada octombrie-martie ne-am bucurat să avem ocazia să cunoaştem mai mult şi mai de aproape un grup de fete din Beclean.  Alături de cele cinci voluntare, care au participat în acest proiect, ne-am propus  expunerea fetelor la situaţii noi, dar mai ales sa le cunoștem mai bine. Considerăm că ne-am atins scopurile prin activităţile la care am participat împreună – serile de volei, biliard şi bowling, seara de film, căzăturile de la patinoar şi  întâlnirea cu consilierul de la Clinica ProVita. Datorită relaţiilor formate, abia asteptam noua întâlnire, iar mie personal, mi-a plăcut cel mai mult să văd căt de tare se bucură fetele de timpul petrecut cu noi și ce mult se deschid. Mi-a plăcut să văd că au întrebari, curiozităti și pline de curaj, ni le adresează.

Suntem onorate că  am putut face parte din viata lor în această perioadă şi că împreună putem rămâne cu atâtea amintiri frumoase. Ce luni binecuvântate!

Roxana Csoszor

 


Retreat Februarie 2015

picisto-20150416045726-130013
 Ținem o legătură destul de strânsă cu voluntarii noștri și ne vedem aproape săptămânal sub diverse forme. Însa pe toți ne entuziasmează “retreat-urile”! Ce facem noi într-un retreat? Exact ceea ce îi spune numele: ne retragem departe de oraș și petrecem un weekend împreună pentru a ne întrema, a ne îmbogăți sufletele și a ne adânci prieteniile.
Primul retreat de anul acesta a avut loc la sfârșitul lunii februarie, la cabana Puiu, Someșul Rece. Am continuat să învățăm despre căile spirituale care ne facilitează apropierea de Tatăl nostru. Împreună cu prieteni din Canada am abordat disciplina simplității și cea a ghidării. Ne-am focalizat pe munca în echipă, iar încercarea de a sta 25 de oameni pe câțiva bolovani ne-a adus aproape…la propriu și la figurat. Am mâncat împreună, am povestit și am ras; am jucat volei, am făcut flotări și am incercat să salvăm Somesul Rece de Monstrul El-Chupacabra!
Nu ne putem sătura de astfel de ieșiri și abia îl asteptăm pe cel din vara!
Alexandra Cupar

Advent 2014

Advent 2014Mulți sărbătorim Adventul, dar știm ce înseamnă de fapt?

Anul acesta am aflat și noi că acest cuvânt derivă din latină și înseamna venire. Adventul e un sezon care reprezintă un timp de așteptare plină de speranță și pregătire pentru celebrarea Nașterii lui Isus, un timp de reflectare la modul în care profețiile și promisiunile Vechiului Testament au fost împlinite prin nașterea lui Mesia.

Astfel, activitățile realizate pe parcursul ultimelor două săptămâni ale lunii noiembrie s-au centrat pe această temă.
„Dacă ar fi să aleg un singur lucru dintre toate cele care mi-au placut, aș spune bucuria copiilor. Au fost atât de încântați să realizeze craft-urile, să asculte povestirile, puteai să vezi cât de multe se bucură să fie acolo. Nefiind încă perioada Crăciunului, primirea cadourilor a fost o surpriză totală, deoarece nu se așteptau la ele. Mai mult de atât, au avut șansa să își aleagă propriul lor cadou – o pereche nouă de pantofi – pentru care am fost împreună la cumpărături. Cât de importanți și puternici s-au simțit ducând cutiile cu ghete în brațe și arătându-le cu mândrie celorlalți.” – Gina Florea
Prin crafturi, discuții purtate, cadouri dăruite, sperăm că am reușit să provocăm fiecare copil să se folosească de această perioadă pentru a crește așteptarea și pentru a conștientiza adevăratul sens al Crăciunului.

Carmen Pop