Pregătiți pentru un nou an

A trecut un an întreg. Un an în care am luat un oarecare tip de pauză de la ceea ce înseamnă comunitatea creștină. Nu a fost o pauză intenționată sau ceva ce am realizat foarte clar pe măsură ce se întâmpla, ci mai degrabă a fost un rezultat al unei alte alegeri pentru a câștiga ceva în schimb. Mai concret, am avut șansa și marea binecuvântare de a studia un an arhitectura tocmai în centrul unde ea si-a avut bazele în trecut și s-a dezvoltat în mod extraordinar, și anume la Roma în Italia.

În acest timp am simțit treptat cum a crescut în mine o nevoie, o sete de a fi din nou în mijlocul oamenilor lui Dumnezeu. De a ne închina împreună, de a împărtăși probleme, îngrijorări, planuri, de a fi vulnerabili, de a râde împreună într-o libertate pe care doar în Hristos o poți găsi cu adevărat. Din acest motiv am simțit retreatul cu voluntarii ce tocmai s-a încheiat ca o gură de aer proaspăt pe care abia am așteptat să o respir. Nebunia culorilor de toamnă, aerul de munte și căldura neașteptată au contribuit exponențial timpului nostru împreună.

Mă simt cel puțin extraordinar de binecuvântată să fiu înapoi în familie și entuziasmată de noul capitol în care am intrat împreună ca fundație!

Miriam Pop


Planning the new year

”Toward the end of every August our director team spends time investing in their relationships with eac

h other, learning and growing together and prayerfully developing the theme for the coming year of ministry at Pas cu Pas. It is important and demanding work that results in direction and sets the tone for us as staff and volunteers.

If we could capture and live-stream their meetings you would see each  one of our community values being fleshed out: relational intimacy, proficiency, teamwork, personal development, investing in others and compassion for orphans.

The directors’ commitment to this process sets the example for our community to follow and the result of it each Fall proves what we hold to be true- that living, serving and leading in community is worth it!”

Candice Nechita

 

 

 


Deschizând ochii la minunile din jurul nostru

Iubesc aşa de mult vara, cu toate darurile ei minunate: căldură, grădină bogată, pomi plini de  fructe, mirosuri ameţitoare de flori, pământ, verdeaţă… Mă bucur nespus că anul acesta avem Borşa, care pentru mine înseamnă copilăria frumoasă de care am avut parte la ţară şi pe care acum o pot gusta şi copiii cu care lucrăm. Cea mai frumoasă zi de la Borşa, anul acesta, a fost petrecută în compania unui tânăr de 17 ani, frumos, inteligent, foarte prietenos şi mare iubitor de muzică şi mărgele. Deşi este orb, am constatat cu uimire că V. “vede” mai bine decât mine minunea lumii din jurul lui pentru că eu pot trece pe lângă frumuseţe fără să o bag în seamă, dar pentru el fiecare detaliu este important. Am avut binecuvântarea ca timp de 6 ore să văd lumea prin ochelarii lui. Am povestit o bună bucată de timp despre viaţă, planuri de viitor, prieteni, hobby-uri, în timp ce ne delectam stând cu picioarele goale în nisip. Am continuat cu o plimbare prin curte, ne-am cufundat mâinile şi picioarele în apa rece de la fântână, am simţit trunchiurile copacilor, identificat diferite zone din curte, am pipăit şi mirosit plante din grădină – roşii, mentă, busuioc.  V. ne-a uimit pe toţi cu curajul lui de a încerca lucruri noi, cum ar fi curăţatul şi tăiatul cartofilor dar şi cu capacitatea lui de a se orienta. La un moment dat, când am trecut pe lângă un copac, l-a explorat şi a identificat un cui în care era agăţat un prosop. Mai târziu, după o plimbare lungă, ajungând din nou la copac, a pus mâna exact pe cui şi a găsit prosopul din prima încercare. 🙂

Îţi mulţumim, V., că ne-ai învăţat să  vedem şi să ne bucurăm de minunile din jurul nostru!!!

Monica Florea