Plini de mulțumire

Dumnezeu ne binecuvintează pașii, de aceea suntem plini de recunoștință pentru fiecare bucurie care ne-o aduce fiecare zi nouă.

Duminică, în cadrul maratonului Wizz,  Răzvan Bordea a alergat înspre susținerea copiilor orfani, în special a celor cu care lucrăm noi. Ca să îl susținem și noi la rândul nostru am invitat câțiva adolescenți de la unitățile de tip familial din Gherla. Dis-de-dimineață, în jurul orei 6:30, pornindu-se cu autocarul din Gherla, unul dintre ei nedormind de teama să nu reușească să se trezească la timp, dar cu zâmbetul pe fețe și gata să încurajeze au fost prezenți la Cluj Arena la ora 9. Au aplaudat cu încântare la numărătoarea inversă pentru pornirea maratonului de 42.2 km de la ora 9:15. Nu am mai pierdut timpul și am mers în Parcul Central unde ne-am apucat de lucrat la un poster pentru alergătorul nostru, Răzvan.

Toți am fost foarte entuziaști de toată zarva și de toată energia transmisă, mulți dintre ei simțidu-se încurajați să se apuce de alergat ca hobby nou. Mulțumim, Răzvan!

Mai anunțăm cu mare bucurie iminenta achiziționare a terenului unde vrem să contruim mult visata fermă a familiei, ca loc care să adune cu mic și cu mare, cu calități diferite dar cu aceeași inimă pe voluntari și copiii noștri la un cadru familial de dorit să întărească prieteniile, abilitățile și , prin acestea, și stima de sine.

Vă invităm, conștienți de generozitatea de care ați dat dovadă la fiecare pas al existenței noastre ca fundație, să continuați în obiceiul de a ne susține financiar punându-vă la îndemnă butonul de donație aici. Neputând să vă mulțumim mai bine decât cerând Lui binecuvântare din belșug peste voi, încredințăm în mâna lui cei doi bănuți donați de voi să aducă roadă pe măsura sacrifciului vostru și a puterii Lui de creștere și înmulțire 🙂

Suntem ceea ce suntem doar împreună cu voi!

 

Familia Pas cu Pas

Alerg, alerg…

…spre-o țintă bună!

Este pentru a 8-a oară când particip la acest maraton (mai multe informații despre maraton aici).

În timpul cursei, mai exact pe la kilometrul 32, ce mă motivează să alerg mai departe este să mă gândesc ce binecuvântat sunt să fiu sănătos și să reușesc să particip la un astfel de eveniment.

3
În acest an m-am hotărât să întorc cumva această binecuvântare alergând pentru copiii din orfelinate care, din păcate, nu au această șansă care mi-a fost oferită mie dar merită toată dragostea și eforturile noastre.

Sper ca prin Fundația Pas cu Pas să putem oferi o viață mai bună și un viitor mai promițător pentru acești copii.

Orice cursă începe cu primul pas!

Răzvan Bordea

O scurtă oprire pe Someș

În 2015 mi-am luat un inel cu o broscuță țestoasă pentru a-mi amiti să încetinesc ritmul vieții mele cât îmi stă în putință. Să o iau pas cu pas. Încet, dar înainte. Weekendul acesta a fost unul din acele momente de oprire și deconectare de care aveam mare nevoie. Ne-am retras o mână de oameni între munți, oameni atât de diferiți, dar pe care îi aduce împreună un scop și o dragoste comună.

În ieșirea noastră de la Someșu Rece, cel mai mult mi-a plăcut oprirea în dreptul momentului creației noastre, a fiecăruia. Am meditat și ne-am întrebat care a fost expresia lui Dumnezeu atunci când ne-a făcut. Care au fost gândurile Lui? Ce vise avea în minte pentru noi atunci când ne-a modelat personalitatea, când a pus în noi talente specifice? Ce discuții au avut loc între Tată, Fiu și Duh când ne priveau? Ne-am dat seama că atunci când ne aducem amite cine e El și cine suntem noi, ne odihnim în lucrurile astea și ne repoziționăm pe traiectoria Lui.

Hai să ne încetinim mersul și pe mai departe. Știe broscuța țestoasă ce știe. Nu degeaba se află printre cele mai longevive animale pe pe pământ.

Simina Morar

Untitled-1

Raze de soare….

A venit din nou timpul să ne îmbarcăm; să ne adunăm gândurile şi forţele dar şi materialele pentru craft, să ne trezim, să ne unim în rugăciune, să ne punem centura şi să pornim. Dar unde ne îndreptăm noi, 9 voluntari (atât români cât şi canadieni), cu atâta nerăbare şi nesiguranţă, bucurie şi nelinişte? Într-un loc în care toate aceste sentimente mixte ne izbesc din plin. Într-un loc în care frumuseţea pură şi gingăşia de copil te învăluie, în care chicotelile şi râsetele ne încântă auzul, în care ochişorii plini de speranţă, entuziasm şi inocenţă îţi încântă privirile, într-un loc care nu te lasă să te opreşti şi să iroseşti nici măcar o clipă din timpul petrecut cu dragii noştri copii de la Preventoriul TBC din Ilişua.

Ce le poţ23365035_1557296174324208_1290130954_ni oferi tu? S-ar putea, în 3 ore, să umpli golul creat în ani de zile? Nu. Însă am adus o chitară şi câteva cântece cu noi, am creat un zmeu din hârtie, am lipit abţibilduri şi am colorat; ne-am jucat, ne-am îmbrăţişat şi am râs. Ne-am unit vocile şi inimile, iar pentru o clipă, am înţeles că suntem una şi că nimic nu ne diferenţiază: ei nu sunt mai vinovaţi decât noi, iar noi nu suntem mai presus decât ei.

Ne-am adunat puterile, am zâmbit şi ne-am luat la revedere. Gândindu-ne la ei, suntem năpădiţi de emoţii, mulţumind din suflet Dumnezeului nostru care ne-a dat privilegiul de a cunoaşte şi petrece timp cu cele mai deosebite şi preţioase comori!

Denisa Birişan

Insights of an intern

Retreats are a time to re-energize, refocus, and recommit. This year’s fall retreat sought to meet all three of these goals. Too often, our regular routines can become repetitive, dull, and draining. The responsibilities of work, school, and life in general can wear us down and cause us to forget why we are doing all that we do and whom we are doing it for. Having talked with many of the attendees of the retreat, I have heard numerous stories of how the retreat benefited them. Instead of trying to share every story of every person at the retreat, I would like to share three examples of how this retreat re-energized me, helped me to refocus, and compelled me to recommit my efforts in my own spiritual growth.

2017 Volunteer Retreat collage

This was my first time on a Pas Cu Pas retreat and I had little idea what to expect. However, what I did expect was to meet a multitude of new faces. I was not disappointed as I met countless new people who were friendly and graciously accepted me despite my lack of Romanian language fluency. During free time throughout the weekend I was able to participate in activities such as volleyball matches and intense games of Ligretto. While these were not the intentional focus of the retreat, these times were foundational in the formation of relationships. These relationships re-energized me and got me excited about the people which make up Pas Cu Pas.

The retreat was also a time to refocus. If re-energization was the only purpose of the retreat than it would be nothing more than a vacation. Rather, the Pas Cu Pas staff led a variety of sessions in which we were all challenged to refocus and consider our desire for spiritual growth and what is required to achieve those goals. The visualization of a trellis was useful in illustrating how spiritual growth requires both discipline and time. Every person there recognized the importance of this topic, and through times in small groups, were able to dig deeper into how each of us can form a practical plan to grow.

This also plays into the idea of re-committing. Too often, retreats can be a brief period of heightened spiritual awareness that can fade as we return to our daily lives. I have experienced this with many of the retreats I have attended. The Pas Cu Pas staff instructed everyone to choose up to three elements of spiritual growth in which they wanted to improve and how they were going to get there. This recommitting was then expressed through the crafting of bracelets or necklaces with charms that represented elements of spiritual growth. Although, I am not fond of wearing jewelry, the teachings of the leaders encouraged me to commit to regular time in Scripture. I know that was not the only one who recommitted themselves to spiritual growth and I believe it won’t be long before we begin to see that fruit in the passionate staff and volunteers of Pas Cu Pas. After all, that is what the world needs. It needs people who are energized, focused, and committed to putting into practice the attributes of God. That is our responsibility as Christians and I believe all those who make up Pas Cu Pas are exactly those kind of people.

Jacob Gaudaur

Amintiri “călduroase”

Toată vara am lucrat şi am adunat pe când a venit frigul multe amintiri care ne umple inimile de cădură şi feţele de zâmbete şi râsete. Cu grupul de adolescenţi de la Beclean am pus împreună umărul şi am renovat sala de aşteptare din Gara Beclean, proiect în care adolescenţii au fost foarte implicaţi: au identificat diverse probleme din comunitatea lor unde s’ar putea implica, şi’au canalizat forţele pe una din problemele identificate, au adunat resurse şi fonduri, au conştientizat grupul de apropiaţi şi au lucrat la şmirgheluit, gletuit, amorsat, vopsit cu lavabilă, spălat şi dezinfectat, montat de rafturi şi decoratul sălii câteva zile la rând.IMPACT GARA

IMPACT MINICAMP

După muncă şi răsplată – aşadar am organizat special pentru ei o ieşire recreativă la Suciu de Sus, unde ne’am distrat timp de trei zile prin activităţi de echipă, recreative şi o experienţă de neuitat, şi anume drumeţia spre vârful Ţibleşului.

Dacă munca le’a crescut aprecierea unul faţă de altul, ieşirea la munte le’a legat strâns prieteniile şi le’a oferit experinţe noi comune ca punte de legătură.VBS

Încântaţi peste măsură de experinţa minunată cu cei de la Beclean am dus şi grupul de adolescenţi din Gherla în aceeaşi locaţie şi la distracţie şi la muncă. Împreună cu ei am realizat un program de vacanţă de 3 zile (cântece, lecţie, craft şi jocuri) cu prichindeii din satele Suciu de Sus şi Suciu de Jos. Adolescenţii noştri au fost încântaţi de toate relaţiile legate între ei şi aceşti copii fiind emoţionaţi până la lacrimi când au văzut cât de grea este despărţirea pentru copiii din sate. Cu siguranţă aceasta a fost o experinţă încurajatoare şi formatoare pentru cei implicaţi şi de care încă ne povestesc.

Nu ultimul rând am avut obişnuita tabără de vară cunsocută de toată lumea după numele de Camp Discovery, nume care nu se zice ci se strigă 🙂 Copiii entuziasmaţi adunaţi din Cluj, Beclean şi Teaca s’au bucurat timp de 4 zile de un program special pregătit pentru ei. Ne’am trezit, ne’am înviorat, ne’am jucat, ne’am ascultat şi ne’am împrietenit peste măsură bucurându’ne de vreme, de oameni frumoşi dar şi de lucruri mai copilăreşti ca un foc de tabără şi s’mores cu bătaie din palme şi cântece ritmate.

CAMP DISCOVERY

Ne bucurăm din toată inima să oferim şi să luăm parte la astfel de activităţi – pentru ele trăim!

Gina Ş.