Iubesc aşa de mult vara, cu toate darurile ei minunate: căldură, grădină bogată, pomi plini de  fructe, mirosuri ameţitoare de flori, pământ, verdeaţă… Mă bucur nespus că anul acesta avem Borşa, care pentru mine înseamnă copilăria frumoasă de care am avut parte la ţară şi pe care acum o pot gusta şi copiii cu care lucrăm. Cea mai frumoasă zi de la Borşa, anul acesta, a fost petrecută în compania unui tânăr de 17 ani, frumos, inteligent, foarte prietenos şi mare iubitor de muzică şi mărgele. Deşi este orb, am constatat cu uimire că V. “vede” mai bine decât mine minunea lumii din jurul lui pentru că eu pot trece pe lângă frumuseţe fără să o bag în seamă, dar pentru el fiecare detaliu este important. Am avut binecuvântarea ca timp de 6 ore să văd lumea prin ochelarii lui. Am povestit o bună bucată de timp despre viaţă, planuri de viitor, prieteni, hobby-uri, în timp ce ne delectam stând cu picioarele goale în nisip. Am continuat cu o plimbare prin curte, ne-am cufundat mâinile şi picioarele în apa rece de la fântână, am simţit trunchiurile copacilor, identificat diferite zone din curte, am pipăit şi mirosit plante din grădină – roşii, mentă, busuioc.  V. ne-a uimit pe toţi cu curajul lui de a încerca lucruri noi, cum ar fi curăţatul şi tăiatul cartofilor dar şi cu capacitatea lui de a se orienta. La un moment dat, când am trecut pe lângă un copac, l-a explorat şi a identificat un cui în care era agăţat un prosop. Mai târziu, după o plimbare lungă, ajungând din nou la copac, a pus mâna exact pe cui şi a găsit prosopul din prima încercare. 🙂

Îţi mulţumim, V., că ne-ai învăţat să  vedem şi să ne bucurăm de minunile din jurul nostru!!!

Monica Florea